Daca m-ar intreba cineva acum care au fost cele mai bune crème de fata pe care le-am folosit vreodata, i-as raspunde fara sa clipesc: sunt cele pe care le-am primit anul acesta de ziua mea!
Probabil ca in mintea multora dintre voi se perinda tot soiul de marci, care mai de care mai promovate pentru eficacitatea lor…..Ei bine, luati aer adanc in piept, eliberati-va mintea si “ascultati”…sunt niste creme pe care le-a creat si le-a manufacturat prietena mea….partenera mea in PN.
Aici ar fi doua aspect de despicat, precum firul rosu de cel alb din snurul de martisor.
primul - sunt cele mai bune crème incercate de mine in decurs de peste 15 ani (si am testat ceva produse, dar fiind ca sunt o minishopaholic si, totodata si o persoana cu un ten destul de sensibil),
al doilea aspect – ele au fost unul dintre cele mai reusite cadouri pe care le-am primit (excluzandu-le pe cele primite de la iubitul meu si colierul de samburi de mere pe care mi l-a facut sora mea cand am implinit 18 ani).
Le luam pe rand: ca produs cosmetic o sa incerc sa va descriu pe scurt cum sunt cele doua, “cele mai cele” dintre creme… una este de culoarea untului adevarat, cu un miros de caramel si vanilie, suav si extrem de fin. La fel este si textura, desi pare mai inaccesibila, precum o domnisoara de secol 19, sub umbrela ce o fereste de soare. Odata ce ai cunoscut-o, se va topi cand nici nu gandesti si te va invalui intr-o satinata atingere, ramanand cu tine pentru multe ore de atunci incolo, stiuta doar de tine. Cea de-a doua este precum fata rumena de la tara, cu obrajii parguiti, care nu are nici un miros sofisticat, ci doar aroma capsunilor itindu-se fara sfiala din borcanel si dandu-ti ghes sa incepi o noua zi proaspata si plina de tonus. Mai concret, prima crema este un amestec de ulei de baobab, ulei de argan, unt de shea si unt de cacao, in care s-a ascuns rusinos uleiul esential de vanilie. Cea de a doua este o combunatie de unt de cacao, unt de shea, ulei din seminte de capsuni (ei bine.. exista asa un ulei! si este natural, extras la rece si nerafinat), colorata intens in portocaliu de uleiul de maces.
Am incercat si eu fel de fel de combinatii de crème, care au ajuns majoritatea in uzul meu si al celor apropiati. Nu e simplu deloc sa gasesti textura, mirosul, compozitia potrivita…E o munca intensa, care poate sa ia ore intregi pentru cativa mililitri de crema. Iar dupa ce ai gasit reteta, o notezi minutios pentru data urmatoare… ghiciti ce.. untul de cacao poate nu mai e la fel de tare, uleiul de argan nu mai miroase la fel… si o iei de la capat, sau aproape de la capat. E la fel ca si in domeniul culinar.. o mancare nu va avea acelasi gust de fiecare data…ingredientele sunt acelasi, dar nu identice, dispozitia bucatarului e diferita…etc. Dar asta nu ne impiedica sa gatim inca o data si inca o data aceeasi reteta, cautand perfectiunea…Ei bine, eu am cautat perfectiunea, dar de gasit a gasit-o ea, prietena mea. De ce? Poate din cauza dezvoltata in continuare……….
Al doilea aspect este legat de ideea de creatie, de implicare intr-un produs. Asa cum probabil ca bebelusii nostri cresc mai repede si mai bine atunci cand mancarea pe care le-o oferim e preparata de noi cu dragoste si atentie, decat atunci cand nu avem timp si bagam la inaintare vestitele “borcanele”; asa cum iubitul/sotul va fi impresionat si se va simti special atunci cand primeste o cina pregatita de mainile partenerei lui, cu toata dragostea, chiar daca friptura nu a iesit perfect, sau legumele sunt fierte prea mult si s-au sfaramat, mai degraba decat un semipreparat care arata la fel ca alte sute de semipreparate ce se vor fi aflat in acelasi timp in farfuriile altor oameni grabiti. La fel si cremele despre care v-am povestit mai devreme.. am simtit dragostea prietenei mele si nevoia ei de a “stampila” cadoul pe care mi-l da. In mod evident, este mai complicat sa gandesti, sa prepari, sa ambalezi o crema decat sa cumperi un cadou, la fel cu alte mii de produse, pe care sa il inmanezi sarbatoritului. Pate fi de 10 ori mai scum si mai sofisticat, dar va fi de 100 de ori mai sarac in mesaj si incarcatura emotionala. Ori, pana la urma, noi ne “hranim” cu tot acest “bagaj” emotional, mai degraba decat cu obiectul pe care l-am primit in sine.
Un test pentru a vedea daca teoria mea este valida ar fi sa va amintiti cele mai reusite cadouri pe care le-ati primit de-a lungul vremii. Eu spun cu mana pe inima ca raspunsul la aceasta intrebare, in ceea ce ma priveste, ar fi detasat: cadourile de la prietenul meu din liceu, care intotdeauna contin foarte putin obiect si foarte multa idee – un exemplu ar fi omul de zapada manufacturat din hartie uzata, tecuta prin shredder pe care l-am primit in Craciunul din 2006, cand eram melancolica gandindu-ma la zapezile copilariei….
Concluzionand, cred ca putine lucruri sunt mai reusite si se duc mai “la tinta” decat cele manufacturate, pentru noi insine sau pentru cei apropiati noua. Asa ca daca simtiti ca vreti sa va exprimati personalitatea si trairile in ceva concret…. atunci cand nu aveti chef de “culinarit”, de gradinarit, incercati sa faceti o crema…Cred ca va fi “the beginning of a beautiful friendship”….
Mai multe despre procesul in sine intr-o postare viitoare.
Frumos articol,pe placul meu...
RăspundețiȘtergere